Sindromul Impostorului — O Experienta Personala

Acum ceva timp, am primit vesti bune: am fost acceptat ca speaker la un eveniment WordCamp. La inceput am fost entuziasmat — un moment de bucurie si validare.
Dar, pe masura ce data evenimentului se apropia, a aparut un alt sentiment: anxietatea si indoiala. Au inceput sa-mi vina ganduri de genul „de ce m-am inscris? Ce se intampla daca isi dau seama ca nu sunt atat de bun pe cat cred ei?”. Va suna familiar? Pentru mine, acesta era sindromul impostorului.

Ce am invatat despre emotii si fapte

Primul pas a fost sa observ diferenta intre ce simt and si ce e adevarat.Emotiile pot fi puternice, dar ele nu anuleaza realizarile. Faptul ca am fost selectat ca speaker e o dovada concreta ca organizatorii au vazut valoare in ceea ce pot oferi.

Practici concrete pe care le-am folosit (si pe care le recomand)

1. Focus pe fapte, nu pe sentimente
   Am scris lista cu motive concrete pentru care am fost ales: experienta mea, proiecte relevante, feedback pozitiv. Cand anxietatea aparea, reciteam acea lista.
2. Evitarea comparatiilor
   Am incercat sa nu ma compar cu alti oameni. In loc sa imi doresc perfectiunea, mi-am pus obiectiv sa aduc valoare pentru audienta — orice forma ar lua acea valoare.
3. Vorbit cu colegi si mentori
   Discutiile sincere cu prieteni din comunitate m-au ajutat sa normalisez trairile si sa primesc perspective constructive. Uneori un “si eu m-am simtit la fel” e mai linistitor decat orice sfat.
4. Pregatire structurata
   Am impartit pregatirea in pasi mici: schita prezentarii, scrierea introducerii, 2-3 exemple practice, repetitii scurte. Micro-obiectivele zilnice au transformat un stres mare intr-o serie de actiuni gestionabile.
5. Practica auto-compasiunii
   Cand gresesc la repetitii, nu ma pedepsesc. Incerc sa invat din eroare si sa-mi amintesc ca greseala e parte din proces.
6. Exercitii practice rapide
   • Jurnalul “3 realizari”: in fiecare seara notez 3 lucruri pe care le-am facut bine.
   • Repetitii in oglinda sau in fata unui prieten — 10 minute pe zi.
   • Vizualizare: imi imaginez scena, audienta receptiva, si iesirea mea increzatoare.

Ce rezultate am observat

• Stress decreased as I completed small preparation tasks.
• Confidence grew gradually — not overnight but steadily.
• I turned emotion into fuel: instead of paralyzing me, it motivated me to prepare content that matters.

Final thoughts

Sindromul impostorului e comun si nu inseamna ca nu esti pregatit. Acceptarea emotiilor, focusul pe dovezi concrete, pregatirea constanta si faptul de a vorbi cu altii sunt strategii simple si eficiente. Ai muncit pentru acea oportunitate — ai castigat dreptul sa fii acolo.