Acum ceva timp, am primit vești bune: am fost acceptat ca speaker la un eveniment WordCamp. La început am fost entuziasmat — un moment de bucurie și validare.
Dar, pe măsură ce data evenimentului se apropia, a apărut un alt sentiment: anxietatea și îndoiala. Au început să-mi vină gânduri de genul: „De ce m-am înscris? Ce se întâmplă dacă își dau seama că nu sunt atât de bun pe cât cred ei?”. Ți se pare familiar? Pentru mine, acesta era sindromul impostorului.
Ce am învățat despre emoții și fapte
Primul pas a fost să observ diferența între ce simt and și ce este adevărat. Emoțiile pot fi puternice, dar ele nu anulează realizările. Faptul că am fost selectat ca speaker este o dovadă concretă că organizatorii au văzut valoare în ceea ce pot oferi.
Practici concrete pe care le-am folosit (și pe care le recomand)
- Focus pe fapte, nu pe sentimente
Am scris o listă cu motive concrete pentru care am fost ales: experiența mea, proiecte relevante, feedback pozitiv. Când anxietatea apărea, reciteam acea listă. - Evitarea comparațiilor
Am încercat să nu mă compar cu alți oameni. În loc să îmi doresc perfecțiunea, mi-am pus obiectivul să aduc valoare pentru audiență — orice formă ar lua acea valoare. - Vorbit cu colegi și mentori
Discuțiile sincere cu prieteni din comunitate m-au ajutat să normalizez trăirile și să primesc perspective constructive. Uneori, un „și eu m-am simțit la fel” este mai liniștitor decât orice sfat. - Pregătire structurată
Am împărțit pregătirea în pași mici: schița prezentării, scrierea introducerii, 2-3 exemple practice, repetiții scurte. Micro-obiectivele zilnice au transformat un stres mare într-o serie de acțiuni gestionabile. - Practica auto-compasiunii
Când greșesc la repetiții, nu mă pedepesc. Încerc să învăț din eroare și să-mi amintesc că greșeala face parte din proces. - Exercitii practice rapide
- Jurnalul „3 realizări”: În fiecare seară, notez 3 lucruri pe care le-am făcut bine.
- Repetiții în oglindă sau în fața unui prieten — 10 minute pe zi.
- Vizualizare: Îmi imaginez scena, o audiență receptivă și ieșirea mea încrezătoare.
Ce rezultate am observat
- Stressul a scăzut pe măsură ce am finalizat sarcini mici de pregătire.
- Încrederea a crescut treptat — nu peste noapte, dar constant.
- Am transformat emoția în combustibil: În loc să mă paralizeze, m-a motivat să pregătesc un conținut care contează.
Gânduri finale
Sindromul impostorului este comun și nu înseamnă că nu ești pregătit. Acceptarea emoțiilor, focusul pe dovezi concrete, pregătirea constantă și faptul de a vorbi cu alții sunt strategii simple și eficiente. Ai muncit pentru acea oportunitate — ți-ai câștigat dreptul să fii acolo.